Moldova
Dificil înainte, greu pe loc. Lung de citit.
Devine tot mai complicat de activat în Moldova, și parcă mergem spre Europa și ar trebui să prindem din mers și utilizăm simplicitatea pentru care deja s-a luptat – dar noi îngreunăm și reversăm procese bine setate – că așa ne place, că nu ne uităm în istorie…….
Nu reușesc și nici nu este scopul meu să povestesc zilnic de provocări și luptele pe care le ducem pe intern, și când vezi rezultate bune acestea parcă se uită.
Uneori însă te ajung la OS și te întrebi – De Ce? Care ar fi soluția?
Câteva din culise:
1. SOCIAL – Din 2022 luptăm cu factura mare la gaz la Complexul Phoenix, am ridicat prețul la Casa Phoenix mai mult decât atâta chiar nu se poate, angajații sunt la limita de jos cu salriile, ( și alea cu întârziere din cauza gazului asta) facem zilnic diferența la sute de copii și tineri cu nevoi speciale din întreg nordul. Am instalat panouri solare din banii donatorilor chiar dacă am insistat la subvenții de stat (o parte încă o avem de achitat) și oricum încă e o muncă grea să aducem balanța la “zero”. Prin reforma @Restart speram că măcar în viziunea lungă va fi contractarea de către Minister a o parte din serviciile sociale bine dezvoltate-din păcate NU. Am discutat să extindem serviciile centrului de zi la Drochia, tot ce trebuia de făcut de pus un microbus, ceva ce este capabil să își permită Ministerul Muncii și Protecţiei Sociale al Republicii Moldova. La două demersuri repetate – LINIȘTE mortală. Speram că avem o colaborare frumoasă dnul Ministru Alexei Buzu. Un email de refuz e tot un răspuns.
2. SĂNĂTATE – reprezentatul @Ministerul Sănătății ne-a spus că sunt spitale în Moldova care nu mai au nevoie de paturi donate sau echipament. ( a fost ca și cum te-ar lovi cineva cu o palmă) Eu din August până azi – am stat în spitalul din Bălți – 5 zile ( bine că am dormit pe pat adus de noi in 2022) dar am văzut alte secții, mămica a fost internată la Spitalul Clinic Republican și am reușit să vizitez Spitalul Râșcani și Oncologic. Cum poți IGNORA realitatea în așa fel și să te uiți în ochii la 10 donatori în jurul mesei de discuție la Comisia PArlamentară și zici asta????? Cum poți îngreuna transferul de Ajutor Umanitar în medicină când avem solicitări și din Romania că ei încă au nevoie de noi și cât de simplu e de donat acolo, dar la noi gata e perfect tot?!. 12 Ani am lucrat alături de Ambasada Marii Britanii în Chișinău, alături de vamă, de Ministerul Muncii și Protecţiei Sociale al Republicii Moldova pentru a simplifica procedura de import ajutor umanitar – ca să ne întoarcem în epoca de piatră sub egida – că nu mai avem nevoie…..Am rugat să meargă cineva cu mine în teren și teritoriu să îmi arate că nu mai este nevoie.
3. TVA – În octombrie vor fi 12 luni de când ne luptăm să avem scutirea de TVA pentru proiectele de asistență tehnică – adică reparațiile în Spitalele de Stat ale Moldovei cu banii donați din afară. Mi-au promis că se rezolvă în Septembrie – sperăm. Dar nu ne putem apuca de alte proiecte de renovare fără această scutire. Iarăși proces îngreunat către donatori străini – din mândrie și prostie, altă explicație nu găsesc. Când s-a început Covidul, când s-a început războiul din Ukraina – noi cei mici am ținut piept primele 6 luni și ajutat statul să facă față până organizațiile mari internaționale au făcut procurări și implicare. Nu ignorați asta.
4. Azil și Migrație – permisul de ședere a lui John Dunford după 17 ani fiind căsătorit cu moldoveancă și implicându-se în atâtea proiecte în Moldova, chiar ține la această țară. Discrepanța între site și omul din spatele ghișeului este mare. Și cum se amână lumea vină mâine, nu îți ajunge 1 sau 2 sau 3, nu e vina mea că nu eu scriu pe site – e urât pentru Moldova față de străini. Suntem Țară Mică cu inima mare, hai să ne comportăm așa.
5. Am încercat să solicit o întâlnire la dna Maia Sandu, pentru că chiar cred ca dumneaei dorește să schimbe lucrurile, dar nu are informația din teren reală. Dnul Adrian Balutel, mi-a promis la prima ocazie că o aranjăm. Eu înțeleg că nu e important în comparație cu multe alte probleme, dar e destul de important pentru țară și pentru voi ca să ajustați cursul European cu acțiuni concrete nu cu îngreunare de proces. Eu sunt pe aceeași undă , vreu schimbare, implicare, vreau Europa acasă. Și poate nu am adus liderii lumii în Moldova, dar am adus peste 320 de cetățeni britanici și americani care i-am făcut să se îndrăgostească de Moldova și să revină.
ȘTIU riscul acestui mesaj, și mi-l asum. Doar că nu uitați că de mine și de donatorii MAD-Aid din păcate încă depind 48 angajați, 32 copii la centrul de zi, 300+ la Intervenția Timpurie, 24 vârstnici și multe alte proiecte foarte necesare Moldovei. ȘTIU că mi s-a spus în multe Guvernări de-a lungul anilor, că nimeni nu m-a rugat să mă implic, și să nu aștept lauri. – nu e despre asta postarea, este despre îngreunarea și face imposibil munca. Și nu toate organizațiile sau liderii care încep schimbarea au puterea să înfrunte aceste provocări.
ȘTIU că orice schimbare e grea și complicată, dar niciodată, în nici un stat nu s-a efectuat schimbarea, modernizarea fără societatea civilă, mai ales în Moldova. ȘTIU că mesajul e lung și deranjat, dar e o părticică mică din un adevăr crunt spre schimbări mari. Și credeți-mă că am învățat să abordez problemele una câte una până se epuizează resursele apoi să le scriu public.
Vă mulțumesc celor care încercați să mă ajutați formal și informal să facem față.
Împreună se poate!
Separat niciodată!